Termenul de prescripție (perioada de stabilire a impozitelor)

Termenul de prescripție definește cât timp rămâne deschis un an fiscal. În această perioadă autoritatea poate efectua controale, poate stabili impozite suplimentare și poate aplica sancțiuni, iar contribuabilul poate depune rectificări și poate cere restituiri. După expirare, anul este închis pentru ambele părți. Perioada de bază în majoritatea țărilor UE este de trei până la cinci ani de la sfârșitul anului în care declarația era scadentă și se prelungește în caz de fraudă, pierderi reportate, tranzacții transfrontaliere sau un control început.

Perioada este legată de păstrarea documentelor: acestea trebuie păstrate cel puțin până când anul nu mai poate fi redeschis, motiv pentru care regulile de arhivare ajung adesea la zece ani. În dreptul civil se aplică un termen de prescripție separat pentru creanțele dintre firme, de exemplu pentru facturile neplătite, de obicei între trei și șase ani. Kontevia păstrează documentele pe durata cea mai lungă dintre termenul fiscal și cel civil din țara utilizatorului.